Opera epistolară este adesea o deghizare a eu-lui. Fie că ea este scrisă în camizol sau redingotă, în pat, pe colţul scrinului, la cancelarie, în hamac, pe plajă, în holul hotelului sau într-o poiană însorită, pe pătură în pădure, în buduar, la cazarmă ori pe patul de spital, scrisoarea face bună medie(re) între oglindirea necruţătoare, crudă şi nudă a jurnalului .
Pe autor, ca gazetar de profesie îl interesează nu istoriile propriu zise ci legătura dintre două suflete îndrăgostite, dacă în jurnal te oglindeşti mai mult sau mai puţin narcisiac cu gândul la cititori pentru posteritate, atunci în scrisori eşti obligat să respecţi regulile jocului în doi.Acastă viziune litrară, acest refujiu sufletesc i-a permis lui Dan C. Mihălescu să verse o lumină nouă în la relaţia dintre cei doi iubiţi Mihai Eminescu şi Veronica Micle.
Mihăilescu, Dan C.
Despre omul din scrisori:Mihai Eminescu.-Bucureşti:Humanitas, 2009.-169 p.
ISBN 978-973-50-2456-7.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu