vineri, 28 martie 2014

BOTEZ ANGELA UN SECOL DE FILOSOFIE ROMÂNEASCĂ

Cartea de faţă reflectă o expunere a filosofiei din sec. al XX-lea din Romănia prin personalităţi şi ideile lor înscrise într-o paradigmă spirituală românească. Putem găsi diferiţi reprezentaţi ai filosofiei interbelice în  operele căror putem descoperi elemente de actualitate a gândirii şi în zilele noastre.Putem găsi date biografice ale filosofilor români,  ce completeazâ panorama vieţii filosofice cu prezentarea publicisticii  filosofice centenare, putem găsi informaţii despre asociaţii filosofice. Dacă  în secolele anterioare găsim personalităţi de exepţie în gândirea filosofică : D.Cantemir,T. Maiorescu, M. Eminescu,V. Conta, după 1900, filosofii români cunosc şi aderă la curentele filosofice semnificative din Europa, devin creatori de şcoală sau grupuri de discipoli ai marilor filosofi.

Botez, Angela
        Un secol de filosofie românească.-Bucureşti, Editura Academiei Române, 2005 ,487 p.
         ISBN: 973-27-1154-X  

joi, 27 martie 2014

Unirea Basarabiei cu România, autor: M.Dragnea (1918)




După o lungă perioadă de ocupație țaristă (1812-1918), venea în sfârșit și rândul Basarabiei de a se uni cu România. Această unire va căpăta un cadru legal la data de 27 martie 1918, când în ședința Sfatului Țării de la Chișinău se proclama unirea Republicii Democratice Moldoveneşti (fosta Basarabie ţaristă) cu România (n.r. Unirea a fost posibilă, inclusiv în urma susţinerii Armatei Române care pus capăt atacurilor banditeşti ale bandelor bolşevice din Basarabia în cadrul Revoluţiei din 1917). Condițiile că această unire să fie posibilă erau următoarele:

Sfatul Țării urma să ducă la bun sfârșit o reformă agrară, care trebuia să fie acceptată fără obiecțiuni de guvernul român;
Basarabia avea să rămână autonomă, având să aibă propriul său organ legislativ, Sfatul Țării, ales prin vot democratic;
Sfatul Țării avea să voteze bugetul local, urma să controleze consiliile zemstvelor și orașelor și avea să numească funcționarii administrației locale;
Recrutările aveau să fie făcute pe baze teritoriale;
Legile locale și forma de administrare puteau fi schimbate numai cu acordul reprezentanților locali;
Drepturile minorităților urmau să fie garantate prin lege și respectate în statul român;
Doi reprezentanți ai Basarabiei aveau să facă parte din guvernul central român;
Basarabia urma să trimită în Parlameantul României un număr de deputați proporțional cu populația regiunii;
Toate alegerile aveau să fie organizate pe baze democratice, urmând să se bazeze pe votul direct, egal, secret și universal;
Noua Constituție urma să garanteze libertatea cuvântului și a religiei;
Urma să fie proclamată o amnistie pentru toate persoanele care comiseseră infracțiuni politice în timpul revoluției.
Din cei 135 de deputați prezenţi ai Sfatului Ţării, 86 au votat în favoarea unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abținut, 13 deputați fiind absenți. Citirea rezultatului a fost însoțită de aplauze și strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!” Despre acest eveniment, Anton Mărgărit spunea că „fără dorința, energia și voința basarabenilor, această unire ar fi fost imposibilă”.
Într-o perioadă confuză, creată de Primul Război Mondial și mai ales de izbucnirea Revoluției Ruse din 1917, Basarabia, trecând mai întâi de la gubernie la autonomie și de la autonomie la independență, își va găsi adevăratul ei loc în sânul mamei sale, România. În Decretul regal promulgat de Regele Ferdinand I al României la data de 9 aprilie 1918 se menționa printre altele că, potrivit hotărârii Sfatului Țării, Basarabia „în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagra și vechile granițe cu Austria... de azi înainte și pentru totdeuna se unește cu mama sa România”. Acest eveniment măreț înscris în istoria României, l-a făcut pe Regele Ferdinand să-l aprecieze ca pe ”un vis frumos” ce s-a îndeplinit. Acest precedent fericit al istoriei noastre a favorizat procesul lărgirii granițelor României, așa că la 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a hotărât unirea cu România. Falimentul politicii naționale a guvernului maghiar condus de Mihály Károlyi s-a adeverit prin hotărârea Marii Adunări Naționale de la Alba-Iulia de la 1 decembrie 1918, unde s-a decis statutul și dreptul Transilvaniei ca parte din România, pe baza principiului naționalităților.
După 1900, solidaritatea intelectualilor români din Basarabia se amplifică, după ce cu sprijinul material venit din partea lui Vasile Stroescu, a apărut la Chișinău gazeta românească numită Cuvânt moldovenesc. În jurul acestei reviste periodice care pătrundea și în Transnistria și chiar în Siberia, Pantelimon Halippa, redactorul publicației, a reușit să adune un număr mare de intelectuali români, cu toții pătrunși de acel ideal de unitate națională a tuturor regiunilor locuite de români. După cum bine remarca M. Bruhis în 1991, numai istoricii sovietici s-au grăbit să spună că unele cazuri izolate de rezistență ale țăranilor basarabeni față de autoritățile române s-au datorat dorinței basarabenilor de a se întoarce la Rusia.
Pe plan extern, Ionel Brătianu a fost nevoit să pledeze la Conferința de la Paris din 1919 pentru „drepturile românilor asupra Basarabiei dar și pentru valabilitatea actului Sfatului Țării”. La acel moment, personajul care putea oferi ajutor cel mai mult delegației române era profesorul de la Sorbona Em. De Martonne, care era referentul Conferinței de Pace pentru problemele de natură geografică si etnografică. În urma unei călătorii de anchetă în Basarabia, acesta și-a format convingerea fermă despre caracterul românesc al provinciei, urmând a susține la Conferința de la Paris drepturile României asupra Basarabiei cu toată autoritatea și cu toată puterea convingerilor sale. Drept urmare, în nota Consiliului suprem emisă atunci, se menționa că „după ce s-a luat în considerație, aspirațiile de ansamblu ale populației basarabene, caracterul moldovenesc al acestei provincii din punct de vedere geografic și etnografic, precum și în argumentele economice și istorice, principalele puteri aliate se pronunță pentru aceste motive în favoarea reunirii Basarabiei cu România, reunire care a fost formal proclamată și de către reprezentanții Basarabiei...”.
Izgonirea bolşevicilor din fosta Basarabie ţaristă de către Arata Română, urmată de Proclamarea Unirii acestei provincii cu Patria Mamă România (27 martie 1918), de rînd cu Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia (1 decembrie 1918) şi cruntul război româno-ungar de la 1919, toate acţiuni ferme, justificate de către diplomaţia română în occident i-au făcut pe delegații Franței, Imperiului Britanic, Italiei și Japoniei să semneze la 28 octombrie 1920, Tratatul de la Paris, unde se recunoștea unirea Basarabiei cu România, iar la 4 iunie 1920, Tratatul de la Trianon, care recunoştea alipirea Transilvaniei şi părţii răsăritene a Banatului la România. Sovieticii niciodată nu au semnat Tratatul de la Paris chiar dacă a mimat ulterior unele negocieri în această privinţă cu România.
Clasa politică românească a început un proiect intern de susținere și consolidare a noului stat (cunoscut astăzi ca România Mare). Basarabia, ca și restul provinciilor românești, trebuia îndreptată spre o dezvoltare unitară a României Mari. Pe lângă politica tolerantă adoptată asupra etniilor din România, s-au adăugat două reforme mari: votul universal și împropietărirea țăranilor. Această măsură privea în egalitate pe toți locuitorii Regatului.




vineri, 14 martie 2014

MIHĂILESCU, DAN C. CĂRŢILE CARE NE-AU FACUT OAMENI

De când sunt „Omul care aduce cartea“, am fost întrebat, în repetate rânduri şi în cele mai variate contexte, „care sunt cărţile de căpătâi ale unui om adevărat", ba chiar somat să dau zece, douăzeci de titluri de lecturi formatoare.
Ce-ar fi, mi-am zis, să adunăm zece, douăzeci de personalităţi culturale din România de azi – fiecare fiind, în domeniul său, o energie benefic-iradiantă, de mult recunoscută public – care să-şi mărturisească revelaţiile citirii fermecător-terapeutice? 

Îmi îngădui să cred că, în funcţie de simpatia pentru unul sau altul dintre autorii cuprinşi în sfera nostalgică a evocărilor de faţă, cititorii-părinţi (şi mai ales bunici) îşi vor îndemna fiii şi nepoţii cu mai multă hotărâre şi seninătate către un titlu sau altul, odată ce ele, titlurile, i-au făcut oameni pe Ana Blandiana, Lucian Boia, Mircea Cărtărescu, Ştefan Câlţia, Livius Ciocârlie, Andrei Cornea, Neagu Djuvara, Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu, Mihai Măniuţiu, Dan C. Mihăilescu, Horia-Roman Patapievici, Ioana Pârvulescu, Irina Petrescu, Andrei Pleşu, Victor Rebengiuc, Alex Ştefănescu, Valeriu Stoica, Ion Vianu... (Dan C. MIHĂILESCU)

Mihailescu, Dan
   Cărţile care ne-au făcut oameni.-Bucureşti:Humanitas.-2010.-137p.

DORZ TRAIAN TRENUL VIEŢII

Fotografie: Trenul vieții - Traian Dorz

luni, 10 martie 2014

MIHAI VOLONTIR LA 8O ANI

  Celebrul actor Mihai Volontir  sărbătorește la 9 martie, 2014, a 80-a aniversare. Maestrul s-a născut în satul Glinjeni, raionul Rezina.
A debutat ca actor de film la studioul cinematografic „Moldova-film” în anul 1967 în filmul lui Gheorghe Vodă „Se caută un paznic”, interpretând rolul lui Ivan Turbincă. Au urmat mai multe filme, fiind solicitat să se filmeze şi la alte studiouri în roluri centrale, precum „Mosfilm”, studioul „A. Dovjenco” de la Kiev, „Azerbaidjan-film” ş. a. Printre roluri se numără şi cel central în filmul „Această clipă” 1969, al regizorului Emil Loteanu.
În anul 1973, Mihai Volontir a jucat rolul eminentului om de stat al Moldovei, savantului-filosof, istoric, lingvist − Dimitrie Cantemir, în filmul autobiografic cu acelaşi titlu. Pentru acest rol i s-a oferit Premiul de Stat al RSS Moldoveneşti.
Serialul „Ţigan” a avut cea mai mare priză la public în 1979. Filmul descrie soarta romului Budulai, despre rătăcirile sale pe pământ în căutarea fericirii şi libertăţii. Filmul a avut o audienţă de milioane de telespectatori. M. Volontir a intrat în rol atât de organic, încât mulţi, fără să ştie numele actorului, au început să-l numească Budulai, ca în film, crezând că acesta şi este numele său adevărat.
www.vipmagazin.md/profil/Mihai_Volontir_Conştiinţa_demnităţii_native/‎
news.click.md/topic/mihai-volontir‎
media.info/.../video-Actorul-Mihai-Volontir-implineste-80-de-ani-73..
diez.md/.../mihai-volontir-a-implinit-80-de-ani/?...mihai-volontir..
diez.md/.../mihai-volontir-a-implinit-80-de-ani/?...mihai-volontir..









joi, 6 martie 2014

CĂPĂLEANU ANA MARIA FACTORUL INFORMAŢIONAL ÎN ÎNVĂŢĂMÎNT ŞI CERCETARE ÎN CONTEXTUL MODERNIZĂRII DOCUMENTĂRII ŞTIINŢIICE


   Autoarea reconstitue istoria lucrărilor de bibliografie(în spaţiul românesc şi dincolo de el) - asumîndu-şi totodată şi funcţia teoretică, analizînd documentele de felurită ordine alcătuite dea lungul timpului în spaţiul ştiinţific românesc. Analiza literaturii bibliologice din perioada 1945-2004 este de fapt o cercetare de gen ce reconstitue istoricul şi structurile informaţionale depistate şi precizate perspectivele evoluţiei factorului informaţional în învăţăţămănt şi cercetare.

Această carte este o cercetare în ştiinţa informării. în cuprinsul acestei cercetări întîlnim termeni ca documentare, informare, bibliografie, bibliologie, biblioteconomie, comunicare, sistem informaţional.

Căpăleanu, Ana  Maria
Factorul informaţional în învăţămînt şi cercetare în contextul modernizării documentării ştiinţifice/Ana Maria Căpăleanu.- Cluj-Napoca:Agronaut, 2007.-296p.;-(Acta Bibliologica)
Vol. 1
ISBN:978-973-109-075-7

http://www.artactmagazine.ro/ana-maria-capalneanu-factorul-informational-in-invatamant-si-cercetare-in-contextul-modernizarii-documentarii-stiintifice-vol.html

marți, 4 martie 2014

CHELCEA, SEPTIMIU INIŢIERE ÎN CERCETAREA SOCIOLOGICĂ

Prima parte a lucrării prezintă note distinctive ale cunoaşterii ştiinţifice,subliniază necesitatea fundamentării metodologice a investigaţiilor sociologice de teren(concrete, empirice).Nu există cercetare sociologică mai bună decît metodologia şi teoria pe care se fondează(Kurt Levin). Teorie, metodologie, metode, tehnici şi procedee- iată înlănţuirea din care se compune fiecare verigă a acestei ştiinţe.
Partea a doua este alcătuită din diferite monografii vizînd metodele anchetei(cu tehnicile chestionarului şi interviului de cercetare),observaţiei experimentului.
Cele unsprezece capitole ale lucrării conţin termeni de sociologie, ştiinţe socioumane.Capitolele sînt însoţite de o listă cu termeni- cheie. Studenţii cu profil sociouman le va fi utilă această carte.

Chelcea, Septimiu Iniţiere în cercetarea sociologică/Septimiu Chelcea.-Bucureşti:Comunicare.ro, 2004
Bibliogr.
ISBN 973-711-027-7
 

GEORGIU GRIGORE COMUNICAREA INTERCULTURALĂ

În contextul globalizării, studiile dedicate comunicării interculturale au dobîndit o relevanţă teoretică majoră şi o însemnătate evidentă.Suntem prezenţi la diferite interacţiuni complexe între indivizi, grupuri şi societăţi, fenomen care produce schimbări profunde în structura identitară a culturilor.Actorii ce se întîlnsc în acest spaţiu poartă echipamente culturale  diferite iar diferenţele dintre culturi sunt cele mai mari provocări ale lumii contemporane.Comunicarea interculturală a devenit o disciplină de studiu în universităţile din întreaga lume, aredeschis dosarul unor teme perene ale gândiriii sociale.

Gheorchiu, Grigore
   Comunicare interculturală. Probleme, abordări, teorii/Grigore Gheorghiu.Bucureşti:Comunicare.ro,                                           2010
                                          ISBN 978-973-711-275-0  

luni, 3 martie 2014

GRIGORE VIERU ÎN AMINTIRILE CONTEMPORANILOR




Grigore Vieru face parte din generaţia poetică a anilor  60.Născut în Basarabia el şi-a luat rolul de tribun şi iluminător, trudeşte împreună cu Spiridon Vangheli la Abecedar1970, la Albinuţa cartea de căpătâi a tutor copiilor din Basarabia Cu Grigore Vieru poezia română se întoarce la izvorul curat al gândirii şi simţirii poeziei populare. El este un scriitor neoromantic din falanga metafizică a poeziei române, venind pe linia de aur Eminescu, Bacovia, Magda Isanos,Labiş, un poet la care întîlnim un sentiment al naturii asemănător cu al lui Blaga, un limbaj asemănător cu al lui Bacovia,sclipiri lingvistice ce-l apropie de Nichita Stănescu. Această carte este o carte a prietenilor lui Grigore Vieru.


Grigore Vieru în amintirile contemporanilor/Daniel Corbu, îngrijitor de ediţie-Iaşi, Princeps Edit, 2010 
Bibliogr.
ISBN: 978-606-523-062-0