România este inima vechii civilizaţii europene, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3500 i.e.n., axată pe o societate matriarhală, teocratică, pasnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţilor indo-europenizate patriarhale de luptători din epocile bronzului şi fierului. Uluitoarele descoperiri făcute în România şi alte ţări învecinate, după al doilea război mondial, asociate datărilor cu radiocarbon, au făcut posibilă înţelegerea importanţei începuturilor culturii vechi europene, o cultură a unei societăţi de agricultori.Cueşdeanu, Lucian Iosif
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu