La Paris, în vara lui 2011, criza lovea cu aceeasi putere ca în toamna lui 2008. Era pretutindeni: pe strada, în magazine, în restaurante, la televiziune, în ziare.
Dar oamenii erau altfel: mai putin îngândurati, mai putin îngrijorati, parca rodati cu greutatile apasatoare. si turistii erau altii. În 2008, masa de turisti avea compozitia pe care Parisul o mentinea de multa vreme. Erau vizitatori din toata lumea.
Acum însa, în 2011, era o compozitie specifica, determinata de criza. Doar japonezii aminteau de anii de dinaintea crizei.
Dar grosul turistilor îl alcatuiau rusii si chinezii. Ei erau pretutindeni. Mass-media? Da, mass-media dadeau în continuare crizei locul I în toate topurile. Iar unele teme fierbeau: Grecia, Italia, Spania, datoriile suverane, deficitele bugetare, euro, politica fiscala si sansa Europei.
Parizienii însa încercau sa-si normalizeze viata. Criza e criza, dar aceasta realitate nu-i mai scoate din minti. O noua normalitate intra în viata lor de zi cu zi. Într-o seara, într-o piata din apropierea Operei, am fost martorul unei scene care mi-a facut o teribila placere.
Mai multe difuzoare transmiteau tangouri celebre. Iar în piata, femei si barbati de toate vârstele dansau. Era expresia tonica a unei atitudini sanatoase în fata unei crize de care cu totii ne-am saturat.
Vasilescu, Adrian
Biletul de ieşire din criză / Adrian Vasilescu - Bucureşti: Curtea Veche Publishing, 2011
