CUVINTE MEMORABILE

„Cum se face ca nimeni nu ma intelege, dar toata lumea ma iubeste?“ se intreba Einstein intr-un interviu din 1944. Teoria relativitatii i-a adus o faima pe care nici un savant n-a dobandit-o vreodata: a devenit simbolul stiintei si al intelepciunii. O intelepciune nonconformista si plina de umor, odata ce poza in care scoate limba continua sa faca, de aproape un secol, inconjurul lumii. O intelepciune autoironica, asa cum o dovedesc cuvintele rostite de Einstein in 1922, la Sorbona: „Daca teoria mea se va dovedi corecta, Germania va sustine ca sunt german, iar Franta ma va declara cetatean al lumii. Daca teoria mea se va dovedi falsa, Franta va spune ca sunt german, iar Germania ma va declara evreu.“

Dupa ce a studiat vreme de douazeci de ani manuscrisele lui Einstein, Alice Calaprice a adunat aceste vorbe memorabile, impreuna cu fragmente din scrisori si documente recent descoperite, alcatuind o antologie care da imaginea vie si complexa a savantului. Einstein vorbeste aici despre sine si despre familie, despre moarte, educatie, omenire, viata, Dumnezeu, muzica, razboi, astrologie, creativitate, patriotism, farfurii zburatoare, intuitie, psihanaliza, femei, stiinta si constiinta, dragoste, inteligenta...

Albert Einstein

Cuvinte memorabile (culese si adnotate de Alice Calaprice)

Humanitas / Colectia: Ştiinţă

ANDREW, SOLOMON DEMONUL AMIEZII

„Ni se vorbise despre Andrew Solomon ca despre o legendă: privindu-l, încercam să-i ascult povestea, alcătuită nu din cuvinte mai întâi, ci din tonuri de lumină şi din mici străluciri ale canavalei pe care era pictat. Nu ştiam atunci – a trebuit să-i citesc cartea ca să aflu – că aveam în faţă un om care încercase de toate, căruia nimic omenesc nu-i era străin, care supravieţuise Africii negre şi pustiurilor de gheaţă de dincolo de Cercul Polar, care cunoscuse toate formele de amor şi toate nuanţele suferinţei umane, care-şi dereglase voit, asemenea lui Rimbaud, toate simţurile, care citise, asemenea lui Mallarmé, toate cărţile, care cartografiase, asemenea lui Lautréamont, toate iadurile minţii...
Fiziologia, chimia, sociologia, etnologia, tratamentul şi istoricul depresiei sunt comprehensiv presărate de-a lungul întregii scrieri, dar fără-ndoială că aspectul cărţii care rămâne cel mai puternic în amintire este cel de autobiografie spirituală a autorului, povestea vieţii lui întreţesute indiscernabil cu tema depresiei. Această privire retrospectivă asupra vieţii unui personaj de o extremă complexitate morală nu e doar o confesiune, adevăratul termen ce trebuie folosit e spovedanie.
M-am simţit îmbogăţit interior parcurgând, pasionat, cartea lui Andrew Solomon. Mai mult decât ştiinţă şi mai mult decât literatură, ea este o mărturie despre suferinţă, o meditaţie despre scandalul etern al faptului că o conştiinţă trebuie să simtă durere şi să moară. Traducerea în limba română a acestei opere, nominalizată în anul publicării ei la Premiul Pulitzer, trebuie privită drept ceea ce este cu adevărat: un eveniment.“ (Mircea CĂRTĂRESCU)

Andrew, Solomon - Demonul amiezii. O anatomie a depresiei./ editura Humanitas