1905 a fost un an miraculos pentru ştiinţă. Albert Einstein publică trei lucrări: una ţinând încă de domeniul fizicii clasice (în care dă o descriere a mişcării browniene), o alta despre efectul fotoelectric (şi care avea să stea la baza dezvoltării ulterioare a mecanicii cuantice) şi, în fine, articolul apărut în Zeitschrift für Physik, „Asupra electrodinamicii corpurilor în mişcare“, actul de naştere al teoriei relativităţii. Unsprezece ani mai târziu, Einstein lărgeşte cadrul iniţial al teoriei (relativitatea restrânsă) într-o descriere care include şi câmpul gravitaţional (relativitatea generală) şi care modifică încă mai violent percepţia comună asupra realităţii.
În 1917, Einstein publică singura sa lucrare în care prezintă publicului larg ideile ce stau la baza recentelor sale rezultate: Teoria relativităţii pe înţelesul tuturor. Cartea, remarcabilă prin simplitate şi claritate, e mărturia capacităţii lui Einstein de a privi lumea fără idei ştiinţifice preconcepute şi de a ajunge până la esenţa ultimă a lucrurilor, în punctul în care intuiţia încearcă să surprindă principiile fizicii, iar imaginaţia construieşte experimente mintale sugestive. Teoria relativităţii pe înţelesul tuturor e o mărturie excepţională pentru fizicieni şi, în acelaşi timp, laboratorul gândirii lui Einstein în care pot pătrunde şi cei neiniţiaţi.

Albert Einstein

Teoria relativităţii pe înţelesul tuturor

Humanitas, ştiinţă / Colectia: Ştiinţă

Devenită simbol al ştiinţei, mai mult, simbol al unei înţelepciuni care depăşeşte frontierele ştiinţei, ajungând la întrebările esenţiale despre ordinea universului şi rostul nostru pe pământ, figura lui Einstein continuă să exercite o fascinaţie fără egal, atât asupra oamenilor de ştiinţă, cât şi asupra profanilor, cuceriţi de clarviziunea, nonconformismul şi umorul său. Cum văd eu lumea reuneşte articole şi conferinţe ale lui Einstein, definitorii pentru calea urmată în cercetările sale ştiinţifice, pentru personalitatea şi viziunea lui asupra lumii, texte prin care savantul a urmărit să se apropie de publicul larg, fără a lăsa în umbră rigoarea fizicianului.
La un secol de la descoperirea teoriei relativităţii, problemele puse aici de Einstein sunt încă în actualitate, iar perspectiva lui e un model pentru fizicienii care încearcă să ajungă la o teorie unificată, o teorie „a tot ce există“ – ideal căruia Einstein i-a închinat întreaga viaţă.

Albert Einstein

Cum văd eu lumea

Humanitas, ştiinţă / Colectia: Ştiinţă

LAWRENCE M. KRAUSS OMUL CUANTIC

Richard Feynman a fost figura cea mai pregnantă a fizicii din a doua jumătate a secolului XX; a devenit un simbol al ştiinţei, aşa cum fusese Einstein la începutul secolului. Celebritatea lui Feynman se explică prin contribuţiile sale fundamentale la dezvoltarea fizicii teoretice, prin capacitatea de a sesiza esenţialul în probleme ţinând de un spectru formidabil de larg – informatică, inginerie, biologie –, prin talentul de a explica simplu şi neconvenţional lucruri care pentru alţii rămân de nepătruns şi, nu în ultimul rând, prin forţa magnetică a personalităţii sale.
Urmărind biografia ştiinţifică a lui Feynman, Omul cuantic spune povestea fizicii din a doua jumătate a secolului XX, de la crearea electrodinamicii cuantice până la intrarea în scenă a cuarcilor. În cartea lui Lawrence Krauss, aventurile cercetărilor lui Feynman se împletesc cu aventurile vieţii sale nonconformiste, dominată de refuzul tranşant de a urma cărările bătătorite.

Lawrence M. Krauss

Omul cuantic

Biografia ştiinţifică a lui Richard Feynman

Humanitas, ştiinţă / Colectia: Ştiinţă