BOTEZ ANGELA UN SECOL DE FILOSOFIE ROMÂNEASCĂ

Cartea de faţă reflectă o expunere a filosofiei din sec. al XX-lea din Romănia prin personalităţi şi ideile lor înscrise într-o paradigmă spirituală românească. Putem găsi diferiţi reprezentaţi ai filosofiei interbelice în  operele căror putem descoperi elemente de actualitate a gândirii şi în zilele noastre.Putem găsi date biografice ale filosofilor români,  ce completeazâ panorama vieţii filosofice cu prezentarea publicisticii  filosofice centenare, putem găsi informaţii despre asociaţii filosofice. Dacă  în secolele anterioare găsim personalităţi de exepţie în gândirea filosofică : D.Cantemir,T. Maiorescu, M. Eminescu,V. Conta, după 1900, filosofii români cunosc şi aderă la curentele filosofice semnificative din Europa, devin creatori de şcoală sau grupuri de discipoli ai marilor filosofi.

Botez, Angela

        Un secol de filosofie românească.-Bucureşti, Editura Academiei Române, 2005 ,487 p.

         ISBN: 973-27-1154-X  

Unirea Basarabiei cu România, autor: M.Dragnea (1918)

Unirea Basarabiei cu România, autor: M.Dragnea (1918)

După o lungă perioadă de ocupație țaristă (1812-1918), venea în sfârșit și rândul Basarabiei de a se uni cu România. Această unire va căpăta un cadru legal la data de 27 martie 1918, când în ședința Sfatului Țării de la Chișinău se proclama unirea Republicii Democratice Moldoveneşti (fosta Basarabie ţaristă) cu România (n.r. Unirea a fost posibilă, inclusiv în urma susţinerii Armatei Române care pus capăt atacurilor banditeşti ale bandelor bolşevice din Basarabia în cadrul Revoluţiei din 1917). Condițiile că această unire să fie posibilă erau următoarele:

Sfatul Țării urma să ducă la bun sfârșit o reformă agrară, care trebuia să fie acceptată fără obiecțiuni de guvernul român;

Basarabia avea să rămână autonomă, având să aibă propriul său organ legislativ, Sfatul Țării, ales prin vot democratic;

Sfatul Țării avea să voteze bugetul local, urma să controleze consiliile zemstvelor și orașelor și avea să numească funcționarii administrației locale;

Recrutările aveau să fie făcute pe baze teritoriale;

Legile locale și forma de administrare puteau fi schimbate numai cu acordul reprezentanților locali;

Drepturile minorităților urmau să fie garantate prin lege și respectate în statul român;

Doi reprezentanți ai Basarabiei aveau să facă parte din guvernul central român;

Basarabia urma să trimită în Parlameantul României un număr de deputați proporțional cu populația regiunii;

Toate alegerile aveau să fie organizate pe baze democratice, urmând să se bazeze pe votul direct, egal, secret și universal;

Noua Constituție urma să garanteze libertatea cuvântului și a religiei;

Urma să fie proclamată o amnistie pentru toate persoanele care comiseseră infracțiuni politice în timpul revoluției.

Din cei 135 de deputați prezenţi ai Sfatului Ţării, 86 au votat în favoarea unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abținut, 13 deputați fiind absenți. Citirea rezultatului a fost însoțită de aplauze și strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!” Despre acest eveniment, Anton Mărgărit spunea că „fără dorința, energia și voința basarabenilor, această unire ar fi fost imposibilă”.

Într-o perioadă confuză, creată de Primul Război Mondial și mai ales de izbucnirea Revoluției Ruse din 1917, Basarabia, trecând mai întâi de la gubernie la autonomie și de la autonomie la independență, își va găsi adevăratul ei loc în sânul mamei sale, România. În Decretul regal promulgat de Regele Ferdinand I al României la data de 9 aprilie 1918 se menționa printre altele că, potrivit hotărârii Sfatului Țării, Basarabia „în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagra și vechile granițe cu Austria... de azi înainte și pentru totdeuna se unește cu mama sa România”. Acest eveniment măreț înscris în istoria României, l-a făcut pe Regele Ferdinand să-l aprecieze ca pe ”un vis frumos” ce s-a îndeplinit. Acest precedent fericit al istoriei noastre a favorizat procesul lărgirii granițelor României, așa că la 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a hotărât unirea cu România. Falimentul politicii naționale a guvernului maghiar condus de Mihály Károlyi s-a adeverit prin hotărârea Marii Adunări Naționale de la Alba-Iulia de la 1 decembrie 1918, unde s-a decis statutul și dreptul Transilvaniei ca parte din România, pe baza principiului naționalităților.

După 1900, solidaritatea intelectualilor români din Basarabia se amplifică, după ce cu sprijinul material venit din partea lui Vasile Stroescu, a apărut la Chișinău gazeta românească numită Cuvânt moldovenesc. În jurul acestei reviste periodice care pătrundea și în Transnistria și chiar în Siberia, Pantelimon Halippa, redactorul publicației, a reușit să adune un număr mare de intelectuali români, cu toții pătrunși de acel ideal de unitate națională a tuturor regiunilor locuite de români. După cum bine remarca M. Bruhis în 1991, numai istoricii sovietici s-au grăbit să spună că unele cazuri izolate de rezistență ale țăranilor basarabeni față de autoritățile române s-au datorat dorinței basarabenilor de a se întoarce la Rusia.

Pe plan extern, Ionel Brătianu a fost nevoit să pledeze la Conferința de la Paris din 1919 pentru „drepturile românilor asupra Basarabiei dar și pentru valabilitatea actului Sfatului Țării”. La acel moment, personajul care putea oferi ajutor cel mai mult delegației române era profesorul de la Sorbona Em. De Martonne, care era referentul Conferinței de Pace pentru problemele de natură geografică si etnografică. În urma unei călătorii de anchetă în Basarabia, acesta și-a format convingerea fermă despre caracterul românesc al provinciei, urmând a susține la Conferința de la Paris drepturile României asupra Basarabiei cu toată autoritatea și cu toată puterea convingerilor sale. Drept urmare, în nota Consiliului suprem emisă atunci, se menționa că „după ce s-a luat în considerație, aspirațiile de ansamblu ale populației basarabene, caracterul moldovenesc al acestei provincii din punct de vedere geografic și etnografic, precum și în argumentele economice și istorice, principalele puteri aliate se pronunță pentru aceste motive în favoarea reunirii Basarabiei cu România, reunire care a fost formal proclamată și de către reprezentanții Basarabiei...”.

Izgonirea bolşevicilor din fosta Basarabie ţaristă de către Arata Română, urmată de Proclamarea Unirii acestei provincii cu Patria Mamă România (27 martie 1918), de rînd cu Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia (1 decembrie 1918) şi cruntul război româno-ungar de la 1919, toate acţiuni ferme, justificate de către diplomaţia română în occident i-au făcut pe delegații Franței, Imperiului Britanic, Italiei și Japoniei să semneze la 28 octombrie 1920, Tratatul de la Paris, unde se recunoștea unirea Basarabiei cu România, iar la 4 iunie 1920, Tratatul de la Trianon, care recunoştea alipirea Transilvaniei şi părţii răsăritene a Banatului la România. Sovieticii niciodată nu au semnat Tratatul de la Paris chiar dacă a mimat ulterior unele negocieri în această privinţă cu România.

Clasa politică românească a început un proiect intern de susținere și consolidare a noului stat (cunoscut astăzi ca România Mare). Basarabia, ca și restul provinciilor românești, trebuia îndreptată spre o dezvoltare unitară a României Mari. Pe lângă politica tolerantă adoptată asupra etniilor din România, s-au adăugat două reforme mari: votul universal și împropietărirea țăranilor. Această măsură privea în egalitate pe toți locuitorii Regatului.

Actul Unirii Republicii Democratice Moldoveneşti cu România

Sfatul Ţării 1917-1918

Republica Democratică Moldovenească

Basarabia în preajma Primului Război Mondial 1917-1918

Ofensiva Armatei Române împotriva anarhiştilor bolşevizaţi din Republica Democratică Moldovenească, 1918 

Războiul româno-ungar, 1919 

Tratatul de la Paris, 1920

Tratatul de la Trianon, 1920

MIHĂILESCU, DAN C. CĂRŢILE CARE NE-AU FACUT OAMENI

De când sunt „Omul care aduce cartea“, am fost întrebat, în repetate rânduri şi în cele mai variate contexte, „care sunt cărţile de căpătâi ale unui om adevărat", ba chiar somat să dau zece, douăzeci de titluri de lecturi formatoare.
Ce-ar fi, mi-am zis, să adunăm zece, douăzeci de personalităţi culturale din România de azi – fiecare fiind, în domeniul său, o energie benefic-iradiantă, de mult recunoscută public – care să-şi mărturisească revelaţiile citirii fermecător-terapeutice? 
Îmi îngădui să cred că, în funcţie de simpatia pentru unul sau altul dintre autorii cuprinşi în sfera nostalgică a evocărilor de faţă, cititorii-părinţi (şi mai ales bunici) îşi vor îndemna fiii şi nepoţii cu mai multă hotărâre şi seninătate către un titlu sau altul, odată ce ele, titlurile, i-au făcut oameni pe Ana Blandiana, Lucian Boia, Mircea Cărtărescu, Ştefan Câlţia, Livius Ciocârlie, Andrei Cornea, Neagu Djuvara, Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu, Mihai Măniuţiu, Dan C. Mihăilescu, Horia-Roman Patapievici, Ioana Pârvulescu, Irina Petrescu, Andrei Pleşu, Victor Rebengiuc, Alex Ştefănescu, Valeriu Stoica, Ion Vianu... (Dan C. MIHĂILESCU)

Mihailescu, Dan
   Cărţile care ne-au făcut oameni.-Bucureşti:Humanitas.-2010.-137p.

DORZ TRAIAN TRENUL VIEŢII

MIHAI VOLONTIR LA 8O ANI

  Celebrul actor Mihai Volontir  sărbătorește la 9 martie, 2014, a 80-a aniversare. Maestrul s-a născut în satul Glinjeni, raionul Rezina.

A debutat ca actor de film la studioul cinematografic „Moldova-film” în anul 1967 în filmul lui Gheorghe Vodă „Se caută un paznic”, interpretând rolul lui Ivan Turbincă. Au urmat mai multe filme, fiind solicitat să se filmeze şi la alte studiouri în roluri centrale, precum „Mosfilm”, studioul „A. Dovjenco” de la Kiev, „Azerbaidjan-film” ş. a. Printre roluri se numără şi cel central în filmul „Această clipă” 1969, al regizorului Emil Loteanu.

În anul 1973, Mihai Volontir a jucat rolul eminentului om de stat al Moldovei, savantului-filosof, istoric, lingvist − Dimitrie Cantemir, în filmul autobiografic cu acelaşi titlu. Pentru acest rol i s-a oferit Premiul de Stat al RSS Moldoveneşti.

Serialul „Ţigan” a avut cea mai mare priză la public în 1979. Filmul descrie soarta romului Budulai, despre rătăcirile sale pe pământ în căutarea fericirii şi libertăţii. Filmul a avut o audienţă de milioane de telespectatori. M. Volontir a intrat în rol atât de organic, încât mulţi, fără să ştie numele actorului, au început să-l numească Budulai, ca în film, crezând că acesta şi este numele său adevărat.

Mihai Volontir s-a filmat în circa 30 de filme.(ziarulnational.md/mihai-volontir-implineste-80-de-ani)‎

wikipedia.org/wiki/Mihai_Volontir
www.timpul.md › Actualitaţi
www.publika.md/actorul-moldovean-mihai-volontir-implineste-80-de- ani
www.publika.md/actorul-moldovean-mihai-volontir-implineste-80-de- ani

www.youtube.com/watch?v=8a16owxGFTk

www.vipmagazin.md/profil/Mihai_Volontir_Conştiinţa_demnităţii_native/‎
news.click.md/topic/mihai-volontir‎
media.info/.../video-Actorul-Mihai-Volontir-implineste-80-de-ani-73..
diez.md/.../mihai-volontir-a-implinit-80-de-ani/?...mihai-volontir..
diez.md/.../mihai-volontir-a-implinit-80-de-ani/?...mihai-volontir..

CĂPĂLEANU ANA MARIA FACTORUL INFORMAŢIONAL ÎN ÎNVĂŢĂMÎNT ŞI CERCETARE ÎN CONTEXTUL MODERNIZĂRII DOCUMENTĂRII ŞTIINŢIICE

   Autoarea reconstitue istoria lucrărilor de bibliografie(în spaţiul românesc şi dincolo de el) - asumîndu-şi totodată şi funcţia teoretică, analizînd documentele de felurită ordine alcătuite dea lungul timpului în spaţiul ştiinţific românesc. Analiza literaturii bibliologice din perioada 1945-2004 este de fapt o cercetare de gen ce reconstitue istoricul şi structurile informaţionale depistate şi precizate perspectivele evoluţiei factorului informaţional în învăţăţămănt şi cercetare.

Această carte este o cercetare în ştiinţa informării. în cuprinsul acestei cercetări întîlnim termeni ca documentare, informare, bibliografie, bibliologie, biblioteconomie, comunicare, sistem informaţional.

Căpăleanu, Ana  Maria

Factorul informaţional în învăţămînt şi cercetare în contextul modernizării documentării ştiinţifice/Ana Maria Căpăleanu.- Cluj-Napoca:Agronaut, 2007.-296p.;-(Acta Bibliologica)

Vol. 1

ISBN:978-973-109-075-7

http://www.artactmagazine.ro/ana-maria-capalneanu-factorul-informational-in-invatamant-si-cercetare-in-contextul-modernizarii-documentarii-stiintifice-vol.html

CHELCEA, SEPTIMIU INIŢIERE ÎN CERCETAREA SOCIOLOGICĂ

Prima parte a lucrării prezintă note distinctive ale cunoaşterii ştiinţifice,subliniază necesitatea fundamentării metodologice a investigaţiilor sociologice de teren(concrete, empirice).Nu există cercetare sociologică mai bună decît metodologia şi teoria pe care se fondează(Kurt Levin). Teorie, metodologie, metode, tehnici şi procedee- iată înlănţuirea din care se compune fiecare verigă a acestei ştiinţe.
Partea a doua este alcătuită din diferite monografii vizînd metodele anchetei(cu tehnicile chestionarului şi interviului de cercetare),observaţiei experimentului.
Cele unsprezece capitole ale lucrării conţin termeni de sociologie, ştiinţe socioumane.Capitolele sînt însoţite de o listă cu termeni- cheie. Studenţii cu profil sociouman le va fi utilă această carte.

Chelcea, Septimiu Iniţiere în cercetarea sociologică/Septimiu Chelcea.-Bucureşti:Comunicare.ro, 2004

Bibliogr.

ISBN 973-711-027-7

 

GEORGIU GRIGORE COMUNICAREA INTERCULTURALĂ

În contextul globalizării, studiile dedicate comunicării interculturale au dobîndit o relevanţă teoretică majoră şi o însemnătate evidentă.Suntem prezenţi la diferite interacţiuni complexe între indivizi, grupuri şi societăţi, fenomen care produce schimbări profunde în structura identitară a culturilor.Actorii ce se întîlnsc în acest spaţiu poartă echipamente culturale  diferite iar diferenţele dintre culturi sunt cele mai mari provocări ale lumii contemporane.Comunicarea interculturală a devenit o disciplină de studiu în universităţile din întreaga lume, aredeschis dosarul unor teme perene ale gândiriii sociale.

Gheorchiu, Grigore
   Comunicare interculturală. Probleme, abordări, teorii/Grigore Gheorghiu.Bucureşti:Comunicare.ro,                                           2010
                                          ISBN 978-973-711-275-0  

GRIGORE VIERU ÎN AMINTIRILE CONTEMPORANILOR

Grigore Vieru face parte din generaţia poetică a anilor  60.Născut în Basarabia el şi-a luat rolul de tribun şi iluminător, trudeşte împreună cu Spiridon Vangheli la Abecedar1970, la Albinuţa cartea de căpătâi a tutor copiilor din Basarabia Cu Grigore Vieru poezia română se întoarce la izvorul curat al gândirii şi simţirii poeziei populare. El este un scriitor neoromantic din falanga metafizică a poeziei române, venind pe linia de aur Eminescu, Bacovia, Magda Isanos,Labiş, un poet la care întîlnim un sentiment al naturii asemănător cu al lui Blaga, un limbaj asemănător cu al lui Bacovia,sclipiri lingvistice ce-l apropie de Nichita Stănescu. Această carte este o carte a prietenilor lui Grigore Vieru.

Grigore Vieru în amintirile contemporanilor/Daniel Corbu, îngrijitor de ediţie-Iaşi, Princeps Edit, 2010 

Bibliogr.

ISBN: 978-606-523-062-0  

  

ARBORE,GRIGORE ISUS îNTRE TÂLHARI

Cartea de faţă conţine o serie de studii dedicate unora din aspectele artei şi ale culturii europene pentru care autorul a manifestat interes în ultimile trei decenii.Unele texte din volum relevă actualitatea şi modernitatea artei creatorului a cărui operă a fost examinată.Puritatea şi claritatea multor opere  de seamă în arhitectură şi pictură au avut un punct de referinţă, din vremurile Renaşteriişi până în zilele noastre

Arbore, Grigore
     Isus între tâlhari/Grigore Arbore.-Bucureşti:Litera Internaţional,2012  

CUTURĂ,POLITICĂ ŞI SOCIETATE ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL

Plecând de la intenţia de a marca împlinirea a 130 de ani de la proclamarea Regatului, acest simpozion cuprins în acest volum elucidează  momente de reflecţie şi contribuţii argumentate consacrate unei etape fundamentale în istoria modernă a României, cum a fost cea a domniei lui CarolI, analiza documentară a rolulul instituţiei monarhice in dezvoltarea statului şi a societăţii româneşi.

Cartea este destinată cunoscătorilor şi pasionaţilor de istorie

Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I:130 de ani de la proclamarea Regatului României/coord.:Gheorghe Cliveti, Adrian Bogdan Ceobanu, Ionuţ Nistor.-Iaşi:Casa Editorială Demiurg,2011

ISBN 978-973-152-224-1 

POLITICA CULTURALĂ ŞI ARTELE : LOCAL, NAŢIONAL, GLOBAL

Volumul de faţă explorează atât problematici actuale ale politicii culturale şi artelor cât şi precedentele lor istorice, propunând o abordare comparativă multidisciplinară şi transnaţională, care articulează nivelurile local, naţional şi global.Scopul este de a clarifica varietatea de inter-relaţii dintre arte şi politică şi de a oferi argumente pentru o politică culturalămai eficace pentru a răspunde provocărilor globalizării culturaleş şi să promoveze creativitatea artistică.Aici sînt reunite rezultatele cercetătorilor români, la care se adaugă contribuţiile cercătătorilor din SUA şi Franţa.

Politica culturală şi artele: local, naţional, global / ed.: Dan Eugen Raţiu.-Cluj Napoca: Casa Cărţii de Ştiinţă, 2011. 360 p. Bibliogr.   ISBN 978-606-17-0006-6

ANIVERSAREA BIBLIOTECII CU CONSTANȚA ABĂLAȘEI-DONOSĂ

   În cadrul Salonului Interațional de Carte Ştiințifică şi Didactică, desfășurat în perioada 28 octombrie – 1 noiembrie 2013 a fost vernisată expoziția de grafică a personalității Constanța Abălașei-Donosă cu genericul Aniversara Bibliotecii Științifice ”A. Lupan” care a cuprins următoarele lucrări: Mihai Eminescu, Veronica Micle-Eminescu, Grigore Vieru, Ion Creangă, Adrian Păunescu, Andrei Lupan, Ștefan cel Mare, Alexandru cel Bun - bunicul lui Ştefan Cel Mare, Biblioteca Științifică ”A. Lupan”, ș.a.  

Pe parcursul desfăşurării lucrărilor salonului, ne-au bucurat vizitele colective ale elevilor liceului Nicolae Sulac, studenţilor de la Colegiul de Medicină, Universităţii de Stat, Universităţii Academiei de Ştiinţe, LAŞM care au avut posibilitatea  să admire şi lucrările în grafică ale Constanţei Abalașei-Donosă. Exprimarea  d-sei prin arta de a picta a oferit  cititorilor o viziune mai accesibilă și atractivă de promovare a poeziei emenisciene, Sara pe deal, Luceafărul, Floare albastră ș.a.

 Membrii cenaclului Grigore Vieru, LAŞM, au au avut o şedinţă extramuros  în cadrul căreia, invitat special Constanța Abalașei-Donosă a prezentat cartea  Avem nevoie de Eminescu (editura: Nico, Tîrgu Mureș 2013). 

La cuprins găsim grafică de cărți poștale: Veronica Micle-Mihai Eminescu, Casa Memorială Eminescu (Ipotești, Botoșani), Mihai Eminescu o întîlnește pe Veronica Micle la Viena (1872-2012, 140 ani), Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Garabet Ibrăileanu, George Călinescu.

         Scriitori români sînt prezenţi în grafică şi acuarelă în lucrările Constanţei: Ion Creangă,Nichita Stănescu; Grigore Vieru; Ion Ionescu-Bucovu, Nicolae Labiş

La 20 iulie 2013 Adrian Păunescu ar fi împlinit 70 ani, pentru această aniversară dn-ei a realizat o carte poştală, grafică în peniţă pe care a dăruit-o bibliotecii:

         „Nu-ţi voi mai căuta paşii

         pe-ncurcatele cărări

          şi nici glasul să-ţi aud

         tremurând din depărtări...”.

Laureată a zeci de concursuri naţionale, Constanţa Abălaşei- Donosă face grafică, pictează şi scrie de mai bine de trei decenii. Lucrările artistei se găsesc în colecţii din România, Franţa, SUA, Canada şi Grecia...şi în continuare în colecţiile Bibliotecii  Ştiinţifice Centrale” Andrei Lupan”. Grafician, pictor şi scriitor, Constanţa Abălaşei Donosă este o creatoare înzestrată cu aptitudini multiple. Dacă prin arta sa aduce sărbătoare în sufletele publicului, atunci şi  admiraţia lor o motivează de a crea alte noi lucrări.

 Născută în Brăila, a copilărit în Scorţaru Nou de pe Valea Buzăului. A studiat  la Liceul de Cultură Generală nr. 5, (1969-1973) în paralel cu Şcoala Populară de Artă, la clasa de pictură a profesorului Vespasian Lungu.

 În cei 37 de ani de muncă a realizat 130 de participări la expoziţii colective în România, Franţa şi Turcia şi peste 35 de expoziţii personale. A făcut grafică pentru 15 cărţi, în ţară şi în străinătate. Pentru ea pictura şi grafica sunt „esenţa exprimării credinţei în valorile naturii, în echilibrul şi armonia ce o defineşte în viaţă” - spune Constanţa Abălaşei Donosă.   Gustul pentru artă i-a fost insuflat de prietenul său din copilărie, artistul plastic Ion Gâţă. A copilărit cu Gâţă pe aceeaşi stradă. L-a admirat cănd era la şcoală, ca mai apoi să-i fie un îndrumător. Le reuşeşte pe toate fiindcă o face cu multă dăruire şi suflet, dar este o muncă care cere mult timp şi forţă: „Când faci ceea ce îţi place, răstorni munţi, căci nu există bariere, însă trebuie să şi să te mai  sacrifici.

Renunţ la foarte multe lucruri, chiar şi munca în gospodărie mi-o programez foarte bine, în aşa fel încât să am timp să pota picta. Lucrez poate opt, zece ore pe zi, timpul este drămuit. Nu risipesc nici o secundă, mă organizez cât pot de bine.” – spune  ea întru-n interviu. Personalitatea ei este definită prin tot ce implică arta... Îi place să călătorească şi de fiecare dată când este invitată vine cu plăcere. Chişinăul afost şi el imortalizazat în lucrările sale, străzile şi clădirile istorice ale oraşului.

         O caracterizează punctualitatea, dragostea pentru ce face şi pentru cine face - Măria sa - publicul care o admiră şi o preţueşte. Este atentă la ceea ce spune, este comunicabilă, are priză la public, îi plac copiii şi adolescenţii, fiindcă afară de lucrarile pe care le-a adus şi dăruit cu plăcere, a împărţit şi bomboane vizitatorilor-copii,  aidoma unei adevărate zîne a frumuseţei şi tandreţei romăneşti.      

 Îi place mult lumea cultă şi bine educată, displace minciuna, ranchiuna, îngânfarea: „Nu-mi plac oamenii care nu sunt ce vor să pară a fi, cei care îşi schimbă orientarea pentru a obţine anumite interese.”  

         Membră a Cenaclului Uniunii Scriitorilor, Filiala Brăila - Galaţi, Constanţa Abălaşei Donosă a publicat până acum şase volume: patru de poezie şi două de proză memorialistică.

         Este membru în Liga Scriitorilor din  România-Filiala Bucureşti, condusă de poeta şi prozatoarea  Elisabeta Iosif.  Debutează în anul 1970, la revista Convorbiri literare. Publică în revistele literare  Luceafărul 1982, Ex-librisul Românesc-Oradea, condusâ de prof. dr. Constantin Mâlinaş, Ţara Fagilor –Suceava, 2005.

A apărut în antologiile literare Din Vadul Chiralinei, autori prof. Constantin Gherghinoiu şi prof. Ioan Munteanu (proză şi poezie, Ed.Exlibris  Brăila, 2005) la aceste douâ volume a făcut grafică portretistică a scriitorilor, peste 125 de portrete în peniţă.

Prima apariţie editorială este în anul 1999 cu cartea de poezii Sonate editată de la ed. Evrika. Apar apoi  Anotimpuri pentru prietenii mei (poezie, 2002), Amintiri dragi amintiri … - proză memoralistică; Amintiri care  nu mor (2002); Proză scurtă (2005); Epistole şi Flori(poezie, 2007); La uşa iubirii(poezie,2009)Poezii pastelate(poezie -2011)

Poezia pe care o scrie domnia sa, este rodul unor meditaţii sentimentale , în care poeta nu-şi exprimă amarul sau sentimentul de nelinişte şi necaz, ci sentimentul de gingăşie şi linişte... acea gingăşie primară. Poeziile sale par mai degrabă nişte scrisori cum apar în antichitate, scrise pe aripi de fluture, sau cele din evul mediu, scrise pe frunza de arcan, peste care se aştern fulgii de nea.

Mărturisirile din poeziile sale, sunt nişte trăiri, trăite ca în scrisorile de dragoste; ele nu sunt mărturisiri de păcate, ci mărturisiri de dorurile pe care nu i le ştie nimeni, trăite într-un univers agreabil, protejat uneori de furtunile care sunt stârnite de timp.

Poezia sa este plină de culoare, asta datorită faptului că este şi pictor. „Toamna are culoarea copacilor”, cum spune poeta, culori ce se pierd în tablourile sale de albastru, de verde, de brun. Poeziile sale sunt asemeni unui univers agreabil, extrem de interesant. Nu sunt nişte explozii pline de genialitate... sunt nişte scrisori, pe care citindu-le, gândul te duce la meditaţie, la reflecţie şi pioşenie, lucru nu uşor de făcut!

Toate cărţile scrise de Constanţa Abălaşei-Donosă, merită a fi citite, precum şi admiraţia şi pretuirea noastră.( Poet, Emilian Marcu, Iaşi 8 nov. 2012) Despre activitatea literară a Constanţei Abălaşei-Donosă a scris; Ion Popescu – Sireteanu, scriitor cunoscut la Iaşi. Constantin Mălinaş  în revista ExLibrisul Românesc de la Oradea. Poetul brăilean Aurel M. Buricea, în cartea sa  Poete brăilene.

Poetul Constantin Gherghinoiu, Cezarina Adamescu, Dan Bistricean – poet , scriitorul Dumitru Anghel, precum si poetul şi criticul Nicolae Băciuţ, la revista Vatra-veche.

Această toamnă ne-a adus în dar multe noutăţi editoriale, prin intermediul lor am cunoscut multă lume bună care au devenit prietenii bibliotecii. Sperăm că anul viitor, toamna va veni cu daruri mai mari şi la fel de valoroase ca cele de anul acesta.

A publicat: Ana BRĂIESCU

DEBUT LITERAR: LUCEAFĂRUL ȘI LUNA - GALAN DOINA-CEZARA

Auzisem că a fost cîndva, pe-aceste plaiuri,

Cînd ciobani cîntau la fluiere şi naiuri,

O împărăţie mare, întinsă pe şapte hotare,

De o frumuseţe ce nu avea în lume asemănare.

Se zice că era un prinț tare alintat,

Iar cînd îi venise vremea și lui la însurat,

Din toate fetele alese, pe nici una n-o iubea,

Chiar şi cele mai frumoase, nimeni nu-i plăcea.

Regele bătrîn sărmanul, ce gînd aveal al căsători,

Mîhnit pe prinţ el îl întreabă: “vei şti vreodată a iubi?

Anii mei se pierd în timpuri, de vreai tron să moşteneşti,

Spune-mi cu ce fată aleasă ai vrea ca să trăieşti?”

– Chiar de-ţi spun, răspunde prinţul, ea e prin noiane sus,

Cînd o văd încep să tremur, și mă fac că nu-s.

Nu-mi cătați mirese în lume, căci doar ei, eu mă închin,

Deşi e în cer și e departe, în vis nocturn mă arde lin!

Aş vrea să-mi ascund fața, căci la feerica-i făptură,

Nu sînt decît un chip de lut, o simplă creatură.

Ea e Regină printre stele, dar eu văzînd-o ferm cum trece,

Mă aprind doar la un zîmbet, șters apoi de privirea-i rece.

Tatăl rege trist săracul pe gînduri cade înduplecat,

Să iubească tocmai Luna, un fiu de împărat?

Căci fecioara fermecată e departe printre stele,

Ea, divină în a sa lume, cu o salbă de mărgele.

Cu zeci de mii de servitoare ce în jurul ei se închină,

Sură-i noaptea şi nebună de amoreza sa divină.

Iar cînd falnic ea răsare, ca pe tron să se aşeze,

Întreg abisul se arată lîngă ea să o vegheze.

Prinţul jalnic o privește cu un dor ce în el arde,

Inima în ritmuri bate, sufletul în chinuri cade,

La pribegitele mirăruri mai adie o speranţă –

De-a iubi frumoasa fată, de-ai atinge blînda faţă.

Se știe chip de lut, dar visează la a ei chemare,

Nopţi de-a rîndul tot aşteaptă de la ea o sărutare.

De-ar desluși măcar o şoaptă, să-i străbată a sa fiinţă,

Cît o vrea s-o strîngă toată, cît de tare-i cu putinţă!

Dar mîndra fată îl priveşte şi din gene cînd clipeşte

Pare că un vînt străbate toate zeiele celeste.

El urmăreşte atent cum feia în vrajă parcă îl îmbie,

Pribegit începe a cade într-un vis de nostalgie.

Cînd seara bate iar la uşă şi se aşterne pe pămînt,

Laurențiu o vede iar cum trece armonios pășind.

Se-ndupleca a o striga şi-a o privi cu atîta foc,

Încît şi-o inimă de gheaţă s-ar fi topit atunci pe loc.

,,O, crăiasă fermecată, ce privirile amorţeşti,

Coboară mîndră fată, vino aici ca să-mi zîmbeşti,

Căci departe eşti de mine şi nu pot a te simţi,

Vino tu, regină sfîntă, vino aici de te-oi iubi!”

Tăcută Luna îl privea şi ca răspuns a amuţit,

Mai departe analizează teatrul de nedesluşit.

Ea, însetată de noi piese, iată că a ajuns să fie

Din martora lumii scenă, o eroină, una vie!

Ce să facă, să-l iubească sau să steie mai departe

În jalnica-i împărăţie, singură, fără de moarte?

Înecată în a ei gînduri, iată ce a hotărît:

Să îl cheme, să-i vorbească prinţului cel mohorît.

– Însetate trup de inimi, crezi oare că ai putea

Să mă faci să ard în flăcări de propria-mi stea?

Ca lumina mea fosfată să luciască şi mai tare,

Iar pe-a albastrului nuanţă să fiu mai încîntătoare?

El priveşte cum pe faţă-i se iveşte un izvor.

Ochii ei supriţi de teamă acum viseaza la amor?

Ar preschimba ea nemurirea doar alături de a-i sta?

Ar putea să îl iubească, în astă lume ar rezista?

Nu a vrut să zăbovească şi palatul a lăsat.

Aşa a ajuns în ceruri şi un fiu de împărat

Şi de-atunci în orice seară înainte de-a apărea

Luna-şi vede al său mire ce o aşteaptă doar pe ea!

Iată aşa a fost să fie că de-atunci îl văd zîmbind!

O aşteaptă ca să vie teatrul lumii urmărind…

Încă din străveche vreme, din neam în neam s-a auzit

Cum soarta unui muribund s-a transformat în mit.

Autor: GALAN Doina-Cezara,

elevă, clasa a XI-a “A”, 

Liceul Mihail Berezovschi, or. Chişinău